Epitaful este o inscripție funerară, în versuri sau în proză, cuprinzând elogiul defunctului sau o sentință morală; p. ext. placă cu o inscripție funerară. ♦ Poezie epigramatică având ca pretext moartea (imaginară) a unei persoane.

Citate

Autor necunoscut

  • Și noi am fost ca voi, și voi veți fi ca noi.
  • Trecătorule, să nu-ți fie milă de soarta mea,

Dacă aș mai fi trăit, tu acum ai fi fost mort.

(Epitaf postum la Maximilien de Robespierre)

Mihai Eminescu

    Reverse dulci scântei
    Atotștiutoarea,
    Deasupra-mi crengi de tei
    Să-și scuture floarea.
    Ne mai fiind pribeag
    De-atunci înainte
    Aduceri aminte
    M-or troieni cu drag.

    Veronica Micle

    • Și pulbere țărână din tine se alege
      Căci asta e a lumii nestrămutată lege,
      Nimicul te aduce, nimicul te reia,
      Nimic din tine-n urmă nu va rămânea.
      Veronica Micle
      4.08.1889

    — Veronica Micle, Cimitirul Mănăstirii Văratec, județul Neamț

    Cimitirul Vesel din Săpânța

    • Cine vre strînge avere
      Crească vită cu plăcere
      Și să scoale diminiață
      Eu așa am fost în viață
      Aci se odihne batrîna
      Stan Anuța Deloaie.
      A trăit 78 de ani
      A dormit la anu 1958

    • Sub această cruce grea
      Zace biata soacră-mea
      Trei zile de mai trăia
      Zăceam eu și cetea ea.
      Voi care treceți pă aici
      Încercați să n-o treziți
      Că acasă dacă vine
      Iarăi[sic] cu gura pă mine
      Da așa eu m-oi purta
      Că-napoi n-a înturna
      Stai aicea dragă soacră-mea.



    Legături externe

    This article is issued from Wikiquote. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.